Către pagina principală
CASA MEMORIALĂ GEORGE BACOVIA
Salonul Casei memoriale

Casa memoriala George Bacovia este punctul de început al oricărui itinerar cultural băcăuan. În imediata vecinătate a monumentalei statui a lui Ștefan cel Mare, pe fosta stradă a Liceului, actualmente strada George Bacovia, la nr. 13, bătrâna casă își îmbracă ferestrele în reflexele calde ale trandafirilor. Poet simbolist, redescoperit de exegeți în multiple ipostaze stilistice, de bibliografi ca prețios subiect de studiu, ca și de simplii iubitori de poezie, Gheorghe Vasiliu - George Bacovia -, deși dispărut dintre noi de aproape o jumătate de secol, face parte din viața noastră.

Volumele sale de versuri, ce au cunoscut multiple ediții, au fost traduse în numeroase limbi. A desfășurat și o intensă activitate de promotor al culturii, fiind unul dintre întemeietorii revistei Ateneu. Drept recunoaștere a valorii creației sale, Liceul în care a studiat, Teatrul din Bacău, Universitatea George Bacovia, Școala generală nr. 27 Bacău și Biblioteca din Buhuși au primit numele său și, începând din anul 1971, se desfășoară la Bacău Festivalul George Bacovia, manifestare ce atrage în urbea noastră personalități marcante ale culturii române.

Spirit meditativ, profund, fapt atestat și de volumele valoroase ce se păstrează încă în biblioteca din casă, de o gingășie sufletească excepțională - după cum ni-l prezintă soția sa, Agatha Grigorescu-Bacovia, într-unul din volumele dedicate poetului -, Bacovia și-a distilat destinul, transformându-l în poezie. El ne-a făcut cunoscut că materia plânge, că mugurul alb și roz și pur este vis de-albastru și azur, că plumbul e o materie sensibilă.
Apariția unui poet talentat în târgul de negustori care era Bacăul sfârșitului de secol XIX pare neverosimilă. Și totuși, dăruit cu o sensibilitate artistică specială, moștenită de la mama sa, Zoița Vasiliu, îl găsim pe adolescentul Bacovia preocupat de formarea sa spirituală, abonat la reviste de literatură franțuzești, la curent cu noile dezvoltări în sociologie, psihologie, artă.

La 19 ani era deja un poet matur. Scrisese, printre altele, majoritatea poezilor ce vor alcătui volumul de debut Plumb.

În Casa din strada Liceului nr.7, astăzi strada George Bacovia, părinții poetului s-au mutat în anul 1906, în primăvară. Student fiind atunci la București, la Facultatea de Drept, și venind acasă în vacanța de Paște, poetul a scris una din cele mai gingașe ode închinate primăverii din literatura română, Note de primăvară.

Casa memorială a fost deschisă publicului în anul 1971.
Anul acesta, prin grija domnului primar Dumitru Sechelariu, care a acordat sprijin financiar, s-au executat lucrări de consolidare a casei. În această clădire, ce datează din ultimul deceniu al secolului XIX, sunt păstrate numeroase obiecte de uz personal și piese de mobilier ce au aparținut poetului. În toate cele cinci încăperi destinate vizitării sunt expuse mărturii reprezentative, manuscrise originale, documente și piese de patrimoniu.

În Salonul casei, impresionează simplitatea și bunul gust al mobilierului. Aici se află pianul, vioara și portretele părinților - Zoe și Dimitrie Vasiliu - atât de dragi poetului.
Casa memorială deține un documentar pe casetă video în care e surprins poetul în timpul vieții și o înregistrare pe casetă audio cu vocea poetului recitând din versurile sale.

În grădina Casei memoriale, sculpturi ambientale aparținând artiștilor contemporani invită la meditație și reflecție. Și pentru ca meditația să fie rodnică, ea trebuie nutrită cu informații adecvate: veniți deci la Biblioteca Județeană Bacău pentru a consulta volumele ce cuprind operele poetului, bibliografiile și volumele de critică ce i-au fost dedicate.

PROGRAM DE VIZITARE

Bacovia, poetul....

 
Potretul lui Bacovia

Lacustră

De-atîtea nopți aud plouând,
Aud materia plîngând
Sînt singur, și mă duce-un gînd
Spre locuințele lacustre.

Și parcă dorm pe scînduri ude,
În spate mă izbește-un val
Tresar prin somn și mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleași vremuri mă găsesc...
Și simt cum de atîta ploaie
Piloții grei se prăbușesc.

De-atîtea nopți aud plouînd,
Tot tresărind, tot așteptînd
Sînt singur, și mă duce-un gînd
Spre locuințele lacustre.

 

Plumb de iarnă

Ninge secular, tăcere, pare a fi bine,
Prin orașul alb, doar vîntul trece-ntîrziat -
Ninge, parcă toți muriră, parcă toți au înviat...

Dorm volumele savante-n înghețatele vitrine.

Printre ziduri, peste turnuri depărtate,
Ninge cu nimic în noaptea vastă, ning bancnote -
Numai vîntul singur plînge alte note...

Umbra mea se adîncește-n cartiere democrate.

Ninge grandios în orașul vast cum nu mai este,
Ning la cinematografe grave drame sociale,
Pe cînd vîntul hohotește-n bulevarde glaciale...

- Dar cine poate să explice această tristă poveste ?

 

Liceu

Liceu, - cimitir
Al tinereții mele -
Pedanți profesori
Și examene grele...
Și azi mă înfiori
Liceu, - cimitir
Al tinereții mele!

- Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare -
Azi nu mai sunt eu
Și mintea mă doare...
Nimic nu mai vreu -
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare...

Liceu, - cimitir
Al tinereții mele -
În lume m-ai dat
În vîltorile grele,
Atît de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tinereții mele!

Notă
Poezia este publicată în volumul Cu voi, apărut în 1930, deci când Bacovia avea aproape 50 de ani. În legătură cu originea acestei poezii, Agatha Grigorescu Bacovia, soția poetului, ne dezvăluie în volumul "Bacovia - poezie sau destin" că unul dintre profesorii din liceu ai lui G. Bacovia, pentru o vină oricît de mică a oricărui elev, obișnuia să pună în genunchi întreaga clasă.

Decembrie

Te uită cum ninge decembre
Spre geamuri, iubito, privește -
Mai spune s-aducă jăratec
Și focul s-aud cum trosnește.

Și mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aș vea să le-nvăț simfonia.

Mai spune s-aducă și ceaiul,
Și vino și tu mai aproape, -
Citește-mi ceva de la poluri,
Și ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine.
Și toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre...
Nu rîde... citește-nainte.

E ziuă și ce întuneric...
Mai spune s-aducă și lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul ,
Și-a prins promoroacă și clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e n-apoi și n-ainte,
Te uită cum ninge decembre,
Nu rîde, citește-nainte.

 

Plumb

Dormeau adînc sicriele de plumb
Și flori de plumb și funerar vestmînt -
Stam singur în cavou... și era vînt...
Și scîrțîiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -
Stam singur lîngă mort, și era frig...
Și-i atîrnau aripile de plumb.

 

Note de primăvară

Verde, crud, verde crud...
Mugur alb, și roz și pur,
Vis de-albastru și azur,
Te mai văd, te mai aud!

Oh! punctează cu-al tău foc,
Soare, soare...
Corpul ce întreg mă doare,
Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de răchită,
Primăvară,
O copilă poposită la fîntînă
Te îngână
Pe cîmpia clară...

Verde, crud, verde crud...
Mugur alb, și roz și pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru și azur.

Către pagina principală